Cristian are doar un an și opt luni, dar viața lui a însemnat, încă din primele clipe, o luptă continuă pentru supraviețuire. Crizele epileptice care îi zdruncină trupul fragil îi fură copilăria, iar părinții lui trăiesc cu speranța că o intervenție chirurgicală i-ar putea reda șansa la o viață normală. Pentru asta însă, au nevoie de sprijinul nostru.
Un început de drum marcat de suferință
Micuțul a venit pe lume după o sarcină care a decurs normal, fără semne care să prevestească drama ce avea să urmeze. Sarcina mamei lui Cristian a fost monitorizată atent, iar pe 8 iunie 2024, băiețelul a venit pe lume prin cezariană. Însă faptul că nu a plâns, că era moale, lipsit de tonus, iar lichidul amniotic era verde, erau semne de suferință fetală pentru care părinții nu au primit explicații clare.
Mai mult, în primele ore de viață, medicii au descoperit o hemoragie în zona stomacului. Bebeluşul a fost ținut în incubator și a primit plasmă, însă informațiile ajungeau greu la părinți. Tot ce știau era că micuțul lor se lupta pentru viață.
Transferul care le-a dat speranță
După două săptămâni de incertitudine la Tulcea, Cristian a fost transferat la Centrul „Nicolae Robănescu” din București. Aici a ajuns fără oxigen, iar starea lui s-a agravat. Tatăl a rămas zi și noapte lângă el, hrănindu-l personal și, la recomandarea medicilor, a cumpărat un biberon special. Abia atunci Cristian a reușit, pentru prima dată, să se hrănească singur. A fost un moment care a însemnat enorm pentru părinți, era dovada că băiețelul lor are putere să lupte.
Pe 4 iunie 2024, Cristian a fost externat. Starea lui era „ameliorată”, iar părinții au plecat acasă cu speranța că lucrurile se vor îndrepta.
Epilepsia care nu îi dă pace
În iulie 2024 au apărut primele crize epileptice. Apoi încă una. Și încă una. Părinții au mers din nou la Robănescu, au arătat filmări, au cerut explicații, dar diagnosticul a venit abia după o nouă internare, la Spitalul Obregia: epilepsie.
Cu trecerea timpului crizele au devenit tot mai dese. În octombrie, Cristian a ajuns din nou în spital. Tratamentul a început să îl stabilizeze, dar dezvoltarea lui este puternic afectată: nu își ține capul, nu stă în picioare, nu își poate controla corpul.
Testele genetice au exclus o cauză ereditară. Ultimul RMN arată o afectare cerebrală pe partea stângă și medicul curant le-a explicat părinților că, dacă tratamentul nu va reuși să oprească crizele, singura soluție rămâne intervenția chirurgicală pentru delimitarea zonei afectate.
Familie face tot ce poate
Tatăl lui Cristian este în concediu de creștere a copilui și trăiește din indemnizație. Mama, diagnosticată și ea cu epilepsie, are un grad de handicap, iar veniturile lor însumează 5700 lei, sumă insuficientă pentru tratamente, drumuri la spitale, investigații și terapiile de care Cristian are nevoie.
Pentru a-i asigura căldură și condiții decente, familia s-a mutat în chirie în Tulcea, într-o locuință oferită de o cunoștință. Nu au contract, nu au stabilitate, dar au făcut tot ce au putut pentru ca micuțul lor să fie în siguranță.
Tatăl, fost ospătar și militar rezervist, a renunțat la soldă pentru a putea avea grijă de Cristian. A lăsat totul în urmă pentru a fi lângă fiul său, zi și noapte.
De ce are nevoie Cristian acum
Pentru următoarele șase luni, familia are nevoie de 2.500 de euro pentru tratamente, investigații și terapii esențiale. Fundația Mereu Aproape a ajutat deja familia cu ortezele necesare pentru picioarele lui Cristian, dar restul drumului depinde de solidaritatea oamenilor.
Împreună îl putem ajuta trimițând un SMS de 2 euro la 8848, număr fără recurență.
Sau donând în conturile Fundației Mereu Aproape:
RON: RO86BTRL000AJUTEU8848RON
EUR: RO32BTRL000AJUTEU8848EUR
SWIFT: BTRLRO22
Fiecare donație și fiecare distribuire pot însemna o șansă în plus pentru Cristian.
